Romanul are o vorba: ,,Cine nu are batrani, sa-si cumpere!”. Aceasta expresie este acoperita de faptul ca batranetea este varsta intelepciunii, cand experienta si deprinderile dobandite de-a lungul vietii sunt impartasite celor mai tineri. In acelasi timp, imbatranirea este considerata o stare emotionala si mentala, cu manifestari diferite, in functie de zonele geografice, dar, mai ales, in functie de fiecare persoana in parte. In aceasta perioada are loc o regresie biologica care nu se sincronizeaza intotdeauna cu evolutia functiilor psihice, a constiintei si a dinamici vietii interioare.
Cei care au studiat procesul de imbatranire s-au pus de acord ca se poate vorbi de trei stadii: stadiul de trecere spre batranete, de la 65 la 75 de ani, stadiul batranetii medii, de la 75 la 85 de ani, si stadiul marii batraneti, sau al longevivilor, peste 85 de ani.
Batranetea atrage dupa sine noi realitati in care adaptarea la un nou grafic de activitati de tip familial sau social devine principalul tip de activitate. In urma pensionarii, tipul de relatii se modifica, restrangandu-se din aria profesionala in aria familiala. Aceasta perioada de trecere se manifesta printr-o usoara fragilitate biologica, favorizand aparitia unor boli cardiace, boli respiratorii, etc. Barbatii sunt, in general, mai egoisti, avand ca principala preocupare stare lor de sanatate si mentinerea acesteia, in timp ce femeile sunt mai afectate emotional si afectiv, preocupandu-se de starea de sanatate a intregii familii, dar in mod deosebit a sotului.
Fiecare din perioadele batranetii are caracteristicile sale, dar, in fiecare din acestea, survin modificari de ordin fizic si psihic care pot genera stari din cele mai diverse. In depasirea acestor momente, mai ales cand este vorba de pierderea partenerului, familia are rolul cel mai important, sentimentul de siguranta indus de apartenenta la aceasta avand rolul de a asigura echilibrul psihic. Crizele de involutie se resimt mai acut la femei, deoarece, la acestea, perioada de involutie sexuala se instaleaza mai devreme fata de barbati.
Declinul psihic este influentat de factori care tin de de structura anatomo-fiziologica a individului, de conditiile de mediu, de modul de viata, de realizarea profesionala, familiala si materiala. Mostenirea genetica este extrem de importanta pentru conservarea unor functii psihice. Inteligenta poate sa se mentina activa, dar apar modificari la nivelul adaptabilitatii si discursului verbal, fapt ce poate determina timiditatea si chiar evitarea exprimarii ideilor. Aceste modificari sunt influentate si de pregatirea culturala a fiecarui individ in parte.
O data cu inaintarea in varsta, emotiile devin mai primitive, iar tulburarile psiho-afective isi pun amprenta pe comportamentul persoanei. In mod frecvent, apar stari depresive in care in primplan sunt teama de pierdere a partenerului sau a unuia dintre copii, dar si ideea de inutilitate sau de izolare de catre ceilalti membri ai familiei. Memoria poate fi afectata, pierderile de memorie putand cauza insomnii, nervozitate, frustrare sau chiar comportamente violente. In timp, acestea pot duce la vagabondaj, fuga de colectiv sau parasirea domiciliului.
Aceste schimbari in viata persoanelor vastnice apar la diferite varste, in functie de mostenirea genetica proprie. In cazul persoanelor la care apar modificari care le pun in pericol integritatea fizica, este nevoie de supraveghere continua. Familiile isi asuma, de regula acest rol, dar, in anumite conditii, solutia morala si corecta este internarea acestuia intr-un centru de ingrijire pentru batrani. O alegere care va satisface atat doleantele persoanelor rezidente, cat si ale familiilor este institutia noastra, Centru Rezidential pentru Seniori Trai Bun.
Situata in apropierea Bucurestiului, institutia este locul perfect unde o persoana in varsta, cu sau fara deprecieri semnificative ale starii psihice si fizice, isi poate petrece ultimii ani din viata. Rezidentii acestui centru vor beneficia de viata specifica unei comunitati in care preocuparile si interesele sunt comune si de supraveghere medicala la standardele unui spital. Grija pentru persoanele aflate in centru se manifesta printr-o atenta selectie a personalului si printr-o continua instruire a acestuia.
Calitatea vietii locatarilor caminului este in centrul preocuparilor personalului, de la mentinerea curateniei, stabilirea unui meniu in functie de afectiunile medicale, dar si de preferinte, organizarea de activitati colective care sa stimuleze functiile cognitive si deprinderile avute, pana la activitati individualizate specifice competentelor anterioare. In realizarea acestor obiective, un rol important il va avea conlucrarea dintre familie si personalul centrului. Furnizarea de informatii despre obiceiurile si rutina persoanelor aflate in ingrijire si o frecventa crescuta a vizitelor vor fi garantia asigurarii unui ,,trai bun” in ultima parte a vietii.